blank
mai 2023
Inginer sunet: Dan Corjos
Fotografii: Florin Ghenade
Grafică: Traian Mircea Voineagu
Locație: Catedrala Romano-Catolică Sfântul Iosif București
Producător: Editura Muzicală - 2023
Licenţă UCMR-Ada R23AF103003017 / 2023
ORDA - Seria RNF nr. 1130 / 14.03.2023
Toate drepturile autorilor sunt rezervate.
Compact discul Parafraze întocmește o listă, neexhaustivă, a unei pleiade de compozitori francezi ce s-au lăsat inspirați în actul creator de tezaurul autentic al muzicii bisericii romano-catolice, play-listul având ca principal scop surprinderea particularităților muzicii gregoriene trecute prin filtrul literaturii organistice franceze a secolelor XIX și XX.
Lucrările sunt ordonate potrivit cronologiei anului liturgic romano-catolic, repertoriul debutând cu melodia Rorate caeli, proprie perioadei Adventului, continuând cu piese specifice Crăciunului, Epifaniei, Postului Mare, Paștelui, timpului de peste an, antifone închinate Sfintei Fecioare Maria și finalizându-se, în cheie simbolică, cu imnul de mulțumire Te Deum. Repertoriul ales încearcă să evidențieze complexitatea formelor, structurilor și exprimărilor de limbaj muzical pe care fondul tematic gregorian le-a dezvoltat în lucrări solistice destinate orgii clasice cu tuburi.
Este extrem de interesantă ramificația stilistică ce se naște divers în jurul celor mai importante centre muzicale și ecleziastice din Paris: Sainte-Trinité, Sainte-Clotilde, Saint-Sulpice ori Notre-Dame – în condițiile în care organiștii acestor biserici aparțin aceleiași familii de maeștri formatori, dar fiecare muzician își lasă amprenta personală asupra acestei noi literaturi organistice. Astfel, urmărind descendența maestru-discipol asemenea unui arbore genealogic muzical, am ales, ca emisari ai muzicii de orgă de inspirație gregoriană, următoarele lucrări:
1. Jeanne Demessieux (1921-1968) este cunoscută în mod deosebit ca o interpretă de virtuozitate a tradiției simfonice franceze, dar și ca o compozitoare cu un limbaj muzical inovator, atenția sa fiind îndreptată cu precădere asupra tehnicii instrumentale. Lucrările sale au contribuit atât la dezvoltarea limbajului muzical, cât și a tehnicii instrumentale, exprimând cerințe expresive ale idiomului postromantic francez, unde un rol aparte îl ocupă timbrul texturilor coloristice, armoniile și ritmurile inovatoare. Piesa Rorate caeli (Choral orné) face parte din culegerea Douăsprezece preludii pe teme gregoriene op. 8,scrisă în anul 1947, și prezintă parafrazarea melodiei gregoriene omonime specifică timpului liturgic premergător Crăciunului – Adventul.
2. Olivier Messiaen (1908-1992) a fost un compozitor, organist și ornitolog francez considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului al XX-lea. Muzica sa este complexă din punct de vedere ritmic, armonic și melodic, folosind un sistem modal pe care l-a intitulat „moduri cu transpoziție limitată”. Lucrarea Puer natus est nobis face parte din volumul Livre du Saint Sacrement scris în anul 1984, aceasta fiind ultimul și cel mai lung ópus al său pentru orgă. Primul contact cu piesa Puer natus este nobis poate crea senzația unei oglinzi sparte. Tema gregoriană este imaginea generală care se reflectă în fiecare ciob spart, iar pentru observarea întregii imagini este nevoie de ordonarea și înțelegerea tuturor bucăților desprinse. Ca într-un joc de lego, Messiaen reconstruiește macheta temei gregoriene prin ordonarea motivelor muzicale pe care le-a obținut prin fisurarea imnului gregorian.
3. Maurice Duruflé (1902-1986) a fost compozitor, profesor, muzicolog și organist, asistent al lui Louis Vierne la Notre-Dame din Paris și organist-titular la St-Étienne-du-Mont din Paris. Una dintre preocupările sale muzicale a constat în valorizarea repertoriului muzicii gregoriene, adoptându-l ca sursă de inspirație în multe dintre compozițiile sale. Lucrarea Prelude sur l'introit de l'Epiphanie op. 13 a fost publicată în 1961 și a fost concepută pentru a fi cântată în sărbătoarea Epifaniei între Asperges me și începutul antifonei de la Introit. Lucrarea este scrisă într-o formă ternară simplă în care Duruflé țese în jurul melodiei gregoriene un contrapunct modal complex și fluid. Duruflé folosește tema gregoriană ca inspirație și nu o citează cu precizie. Modificarea constantă a tempourilor, precum și lungimile neregulate ale barelor de măsură conferă muzicii o fluiditate care reflectă perfect caracteristicile cântului gregorian, efectul general fiind acela de atemporalitate.
4. Marcel Dupré (1886-1971) face parte din grupul marilor simfoniști organiști francezi, iar după ce César Franck a creat noul gen simfonic pentru orgă, iar Charles-Marie Widor a abordat teme gregoriene în simfoniile sale, Marcel Dupré continuă demersul predecesorilor săi într-o notă extrem de personală și inovatoare – improvizația. Lucrarea Crucifixion este mișcarea a III-a din Symphonie Passion op. 23 și este antagonică întregului discurs muzical al simfoniei, fiind mișcarea cu conținutul cel mai dramatic. În această parte ne este prezentat, aproape fotografic, drumul Crucii. Pe o structură veche, passacaglia, dar într-o manieră nouă, expresionistă, muzica „pictează” realitatea crucificării, suferința și agonia fiind sugerate prin diverse formule melodice. Limbajul muzical este puternic disonant, ritmul ostinato nemilos și ciocnirile de sunete amplificând durerea, pe care avem senzația că o simțim și noi în momentul audiției. Muzica barocă are un vocabular propriu al formelor oratorice, iar Dupré, care este considerat un continuator al tradiției bachiene prin oratorie muzicală, construcție formală și rigoare contrapunctică, internalizează și transpune în spirit contemporan lamentațiile, suspinul sau passus duriusculus. Mișcarea aceasta se încheie patetic cu prelucrarea coralului Stabat Mater dolorosa, rugăciunea Sfintei Fecioare Maria sub Crucea Mântuitorului, tema cântecului gregorian fiind prezentată inițial dizolvată pe timpii trei a șapte măsuri, iar apoi augmentată în vocea de sopran.
5. Charles-Marie Widor (1844-1937) a fost un compozitor extrem de prolific și versatil, atenția sa fiind îndreptată spre majoritatea genurilor, formelor și formațiilor muzicale, abordând în creația proprie structuri și componențe diverse. În pleiada de lucrări pe care Widor le-a dedicat instrumentului său preferat, orga clasică cu tuburi, un accent principal îl capătă cele zece simfonii pentru orgă solo, rod a douăzeci și opt de ani de trudă. Ultima simfonie a lui Charles-Marie Widor, Symphonie Romane no. 10, op. 73,a luat naștere în întregime sub semnul cântului gregorian și avansează o viziune modernă, adaptată contextului contemporan, în această lucrare simțindu-se chiar şi influențe impresioniste. A treia mișcare a simfoniei, Cantilène, este una introspectivă, iar conceptul-cheie sub care stă această mișcare este armonia. În ciuda faptului că centrul de greutate al mișcării este linia melodică, melodicitatea se substituie armoniei.
6. Maurice Duruflé a fost asistentul lui Louis Vierne la consola marii orgi Cavaillé-Coll a catedralei Notre-Dame din Paris și, în semn de prețuire, i-a dedicat acestuia lucrarea de un profund caracter liturgic Prélude, adagio et choral varié sur le „Veni Creator” op. 4, cu care avea să câştige în anul 1930 concursul „Prietenii orgii” (Concours des Amis de l'orgue). Veni Creator Spiritus este unul dintre cele mai populare imnuri ale repertoriului gregorian și apare pentru prima dată în manuscrisele secolului al X-lea. Cercetările de specialitate relevă faptul că melodia de origine ambroziană pare să fie anterioară textului latin, dar cert este că această melodie a fost preluată ca sursă de inspirație de foarte mulți compozitori, de la cei ai Renașterii până la cei contemporani. Cea de-a treia mișcare a tripticului, Choral Varié, prezintă o suită de patru variațiuni ale temei originale, expusă sub o scriitură de tip coral. Diversitatea variațiunilor pun în valoare posibilele calități ale instrumentului, dar și pe cele ale interpretului, dezvoltând o paletă expresivă largă, de la cantabilitate la virtuozitate, de la simplitate la timbralitate.
7. Maurice Duruflé a scris și foarte multă muzică corală religioasă, iar o lucrare reprezentativă este misa Cum jubilo op. 11 pentru bariton solo, cor de bărbați și orchestră (1966), lucrare ce a cunoscut de-a lungul timpului trei versiuni: cu orgă – 1967, cu orchestră mare – 1970 și cu formație orchestrală restrânsă – 1972. Fundamentul acestei lucrări este misa gregoriană omonimă închinată Sfintei Fecioare Maria, iar materialul muzical dezvoltat original de Duruflé în ultima parte, Agnus Dei, avea să devină lucrarea postumă Méditation pour orgue, în care melodicitatea, armonia și cromatica sonoră se contopesc organic.
8. În anul 1919, Marcel Dupré a compus suita 15 Versets pour les Vêpres du Commun des Fêtes de la Sainte Vierge, lucrare în care se evidențiază în mod deosebit numerele 6-9, patru variațiuni stilistice ale temei gregoriene Ave maris stella. Aceste Quatre versets sur Ave Maris Stellaprezintă patru stiluri ce fac trimitere la polifonia renascentistă, la scriitura de tip coral a lui Johann Sebastian Bach, la etosul postromantic francez și la toccata tipic franceză.
9. Pierre Cochereau (1924-1984) a fost un organist, compozitor și pedagog francez, dar poate cel mai important aspect al carierei sale este reprezentat de dimensiunea sa de improvizator. Cochereau a fost organistul-titular al catedralei Notre-Dame din Paris din 1955 până la moartea sa, în 1984. Cea mai mare parte a corpusului creației sale pentru orgă este reprezentată de improvizațiile sale din timpul concertelor sau a Liturghiilor pe care le acompania. Din această ultimă categorie face parte și lucrarea Une Messe Dominicale, suită din cinci mișcări improvizată în 28 iunie 1977 la Notre-Dame de Paris și transcrisă de François Lombard după o înregistrare audio. Prima mișcare, Entrée, este o dezvoltare amplă a motivelor din misa gregoriană duminicală Orbis Factor, o boltă sonoră ce cutremură la propriu instrumentul și, în mod metaforic, conștiința auditoriului.
10. Charles Tournemire (1870-1939) poate fi considerat unul dintre cei mai importanți compozitori mistici pe care i-a cunoscut istoria muzicii universale. După descrierile contemporanilor săi, muzica sa este reflectarea perfectă a omului exigent, sensibil și măreț care a fost Charles Tournemire. Organist al bisericii Sainte-Clotilde, moștenitor demn al maestrului său César Franck, Tournemire lasă pentru instrumentul său de suflet, orga clasică, piese introspecte și sensibile, adevărate meditații și reflecții, dar veritabile construcții muzicale. Un exemplu elocvent poate fi lucrarea Choral Alleluiatique din monumentala colecție L’Orgue Mystique, culegere de suite ce cuprinde aproape întreg repertoriul muzicii gregoriene pentru tot anul liturgic. În ultima mișcare a suitei op. 57, nr. 44, pentru duminica a XVII-a din timpul de peste an, Tournemire parafrazează gradualul Beata gens într-o manieră fantezistă în care combină elemente improvizatorice cu elemente metrice tipice scriiturii de coral, totul într-o cheie spirituală.
11. Jean Langlais (1907-1991) a fost un compozitor, organist și improvizator francez care se descria ca fiind „Breton, de foi Catholique” („breton, de credință catolică”). Muzica lui Langlais este scrisă într-un stil eclectic extrem de individual, cu armonii bogate și complexe, cu un limbaj tonal deghizat în modal și cu o apetență aparte către moduri suprapuse. În creația sa, Langlais a folosit o diversitate de melodii gregoriene. Un exemplu reprezentativ pentru stilul său poate fi lucrarea Trois Paraphrases Gregoriennes op. 5, în care dezvoltă mai multe teme gregoriene. Mors et Resurrection este o meditație muzicală despre textul din 1 Corinteni 15,55 („Moarte, unde este victoria ta?”). În această mișcare, Langlais combină două teme, introit-ul din Liturghia Romano-Catolică de Requiem și o temă originală care începe din registrul grav al orgii și își croiește o ascensiune ce ilustrează Învierea lui Cristos din mormânt și urcarea la cer. Ave Maria, Ave Maris Stella suprapune aceste două teme și le tratează ca pe două lumi diferite, atât melodic, cât și armonic. Hymne d’action de grâce „Te Deum” este imnul de mulțumire în fața lui Dumnezeu, este un crez muzical, o fantezie eclectică ce adună laolaltă o diversitate de mijloace de expresie și de construcție.
